Urcând de la Frasin pe valea Suhei Bucovinene, pe drumul ce leagă valea Moldovei de valea Bistriţei, se întâlneşte comuna Stulpicani, aşezată într-o depresiune ce desparte Masivul Rarău de Munţii Stânişoarei .

Tradiţia învăţământului în comuna Stulpicani este întinsă pe parcursul unui secol şi jumătate. Primele demersuri datează de pe la 1825 când parohia Stulpicani este vizitată de protopopul Grigore Colţa, care în raportul întocmit cu această ocazie arată că învăţământul se făcea sub forma catehizaţiei în tinda bisericii., dar că frecvenţa era foarte slabă. După mai multe intervenţii şi demersuri ale lui Grigore Colţa şi a succesorului său Constantin Dracinschi la forurile competente din Cernăuţi, autorităţile imperiale hotărăsc înfiinţarea unei şcoli la Stulpicani care se va deschide la 4 decembrie 1879. Cel mai important document de la începutul şcolii este un certificat de absolvire ce a aparţinând numitului Răcilă Dumitru ,,care-a umblatu la şcoala popurală din Stulpicani de la 4 Decemvre 1879 până la 15 iuniu 1885”-eliberat de primul învăţător al şcolii Ţurcanu Amphilochiul. Învăţământul se făcea atât în limba română cât şi în limba germană, din cei 311 copii înscrişi frecventau cursurile 268.

În august 1944 din cauza luptelor care se dădeau în zonă cadrele didactice sunt silite să se refugieze în Oltenia. Obligată de trupele aliate româno-sovietice care înaintau, armata germană aflată în retragere a incendiat la 3 septembrie centrul comunei, printre clădirile arse a fost şi localul şcolii. Mulţi învăţători au plecat ca ofiţeri pe front , o parte au murit, cei rămaşi în viaţă au revenit la catedră implicându-se în activitatea pentru care au fost pregătiţi dar şi în activitatea de refacere şi înlăturare a distrugerilor aduse de război. În acelaşi timp au avut şi misiunea de alfabetizare a celor fără pregătire şcolară,  în calitatea de propagandişti politici şi culturali. La şcoala din Stulpicani cursurile s-au reluat în aprilie 1945 cu un număr de 339 elevi din care 68 la ciclul gimnazial. Pentru activităţile didactice au fost închiriate case ale cetăţenilor, director fiind Trifan Chiş. Pentru reluarea firească a activităţii didactice se reface sediul fostei Judecătorii care va deveni funcţională în 1948. Noul sediu cuprindea: 8 săli de clasă, 3 camere pentru locuinţa directorului, o sală de festivităţi, 2 încăperi pentru atelierul şcolar.  Pentru o perioadă, respectiv între 1964 şi 1976 la şcoala din Stulpicani a funcţionat un rând de clase de liceu cu profilul real. Astăzi şcoala funcţionează ca Şcoală Gimnazială, având şi elevi din satele subordonate teritorial comunei Stulpicani , respectiv: Negrileasa, Gemenea, Vadu Negrilesei, Slătioara.

FOȘTI DIRECTORI